Când reîncep a scrie

Port versurile căptuşite

în doseala unui niciodată împletit cu totdeauna,

le plimb prin buzunarele înfundate

cu bilete de troleibuz.

Cuvintele se rotesc în cercuri concentrice,

iar eu mă consum

în tăria unui sentiment

mai puternic decât

condiţia mea mediocră.

Îmi dau jos fericirea,

dragostea,

visele,

temerile,

şi ideile delirante,

aşezându-le împăturite

în palmele

lui.

Când trecutul devine profan,

însemnă că axa universului

s-a deplasat spre soare.